Tipologia țiganului băbăian

Sali Ibram, om de succes: la 10 ani a învăţat afacerile, la 15 ani se însoară, la 16 vrea să fie tată. Abia a împlinit cinşpe ani, dar deja e om de succes. A făcut opt clase, la afaceri se pricepe de pe la zece ani, peste trei zile se însoară şi la anul o să fie şi tătic. Are nişte mâini subţirele, de copil, şi nici nu i-a dat mustaţa. Este Sali Ibram, ţigan turc xoraxaj din oraşul Babadag (judeţul Tulcea), model pe uliţă, printre ţânci. Îi mai trebuie o maşină d-aia scumpă, străină, la mâna a doua, să nu-şi facă nevasta de râs. S-o plimbe cu căruţa i-ar crăpa obrazul de ruşine. Aici, mai toţi ţiganii sunt motorizaţi. „Pe viitoarea mea soţie, Bahara, o ştiu de când eram mici, suntem vecini. Şi ea are tot cinşpe ani; a făcut şi ea şcoală destulă, vreo cinci clase… Nunta noastră o să ţină două zile; la noi, la musulmani, obiceiul e să tăiem un viţel şi să punem muzică”, ne spune băiatul.

Odată i-a trecut prin minte să facă şi liceul, dar mai bine nu, căci oricum, cu alea opt clase ale lui a ajuns deja „intelectualul” uliţei. Dacă s-ar mai duce şi la facultate ar deveni de-a dreptul ciudat şi l-ar renega tot neamul lui de xoraxaj. Lucru normal, căci din vreo 3.400 de ţigani, câţi numără Babadagul, vreo 2.000 sunt analfabeţi. Dar chiar şi aşa, copiii învaţă să numere banii până să-şi schimbe dinţii de lapte. Sali de abia se ridicase pe picioare când a învăţat valoarea banilor. Apoi, când ar fi trebuit să-l trimită la grădiniţă, părinţii îl „instruiau” în arta afacerilor. Reţeta e simplă: te duci la bazarul Europa din Bucureşti, iei covorul cu 300 de lei şi-l vinzi în Moldova, la piaţă, cu 350 de lei. Şi perdelele merg foarte bine, şi ţoalele. Sau, te axezi pe miei şi pe capre. Porci nu, că e păcat – neamul xoraxaj e musulman şi nu mănâncă porc. E la fel, iei mai ieftin, dai mai scump. Dacă ai mână bună, îţi ies 500 de lei pe zi, profit curat. Sau poate să plece în… „Portocalia”. Spania sau Italia nu mai sunt la modă.

Vreo 400 de bărbaţi din ţigănie au emigrat „la Portocalia”. Şi continuă să plece şi acum, în plină criză. Dar ce muncesc ei acolo? Secret. Se întorc cu maşini şi peste noapte îşi plantează în curte şi-o viluţă.

În ţigănie, fata de zece ani e marfa perfectă: i-o vinzi vecinului pe 5.000 de lei, ca roabă, şi ţi-ai scos mâncarea pe un an de zile. Dacă ai mai multe copile, om te-ai făcut.

„Fetele care termină patru clase, gata, pleacă acasă! Familia motivează că, dacă le mai trimite la şcoală, le fură bărbaţii pe drum. Ori le mărită, ori le ţin pentru treburi, să-şi crească fraţii. Aici, cam un sfert dintre copii fac şcoală. În fiecare an ne rugăm de părinţi să-i trimită la cursuri, iar dintre cei pe care încercăm să-i convingem, cam 30% îi şi trimit. Pe 15 septembrie, la deschiderea anului şcolar, vin o grămadă de părinţi şi bunici, buluc, să-şi înscrie copiii. Pe 16 septembrie deja au început să abandoneze. Am avut elev de 24 de ani în clasa întâi; venea la ore numai ca să-şi poată lua permisul de conducere”, se mai plânge directoarea. „În rest, pe adulţii analfabeţi nu-i mai aducem la şcoală nici cu arcanul”, spune Niculina Iosif, de la Partida Romilor Tulcea.